Jurnalism - De ce vreau sa devin jurnalist?

Pentru ca iubesc oamenii. Si jurnalismul e despre oameni. Jurnalism e arta de a sti ce le place oamenilor, ce ii bucura, ce le atrage atentia, care le sunt necazurile. Jurnalism inseamna pasiuni si aspiratii, conferinte si evenimente, viata de familie si cariera, inseamna nou si de actualitate, inseamna spionaj si dibacia de a culege esenta unei intamplari de proportii. A fi jurnalist inseamna a cunoaste ceea ce e cu adevarat important. Jurnalism mai inseamna pericol si atentie, inseamna graba si convingere. Jurnalismul in sine e intregul ce imi defineste in totalitate aspiratiile. E un tot unitar ce insumeaza toate pasiunile si toate domeniile de activitate.

Poate ca nu mi-am adunat niciodata gandurile intr-un punct fix, sprea a gandi la ce bun a fi journalist, de ce vreau asta cu adevarat. Eu vreau pentru ca ma defineste si mai presus de toate, e interesant si ma atrage!

Jurnalist e omul care intotdeauna e atras de noutate, de inovatie, de schimbare. Jurnalist e omul creativ, omul care nu isi stabileste limite, omul a carui imaginatie nu poate fi stapanita.

Adesea intra oameni noi in viata noastra. Se ivesc astfel primele intrebari, primele curiozitati. Am fost de multe ori intrebata “Ce pasiuni ai?”. Raspunsul meu e simplu – sunt o fire artistica. Pentru ca scrisul e o arta. La fel si desenul. Adevarat ca oricine poate scrie, dar judecand mai detaliat vedem ca nu oricine are priceperea de a potrivi cuvintele pe foaie. Nu oricine are atentia necesara pentru a surprinde punctul culminant al unei intregi povestiri. E un secret ce a dainuit ani intregi si a facut cunoscuti pe cei ce intradevar au reusit prin pasiune si daruire sa “scrie”.

Mintea si intelectul vor fi intotdeauna cei mai buni prieteni ai unui journalist. Pentru ca omul scrie in stari si moment diferite. Sunt texte ce ilustreaza numai-decat starea de moment a celui ce le-a dat nastere. Ceea ce vreau sa spun este ca pentru a scrie, nu iti trebuie decat condei. Fie ca e pace ori razboi, liniste ori ba, gandurile scrise nu se amesteca in galagia trecatoare a vremii. Indiferent de momentele zilei, de vreme, de loc sau spatiu, omul caruia ii e drag a scrie, va scrie cu drag oricum, oriunde.

A fi jurnalist inseamna a te transpune in rolul cititorului si, dupa cum va spuneam mai devreme, a cunoaste exact ce atrage privirile. A rasfoi reviste e actul pe care unii oameni il fac din plistiseala ori nerabdare, din curiozitate sau din nevoie. Tocmai de aceea jurnalistul e omul care trebuie sa cunoasca acel element fin si de o insemnatate crescuta, elementul care poate opri derularea grabita a paginilor, elementul ce face orice privire sa se potoleasca in orice moment asupra unei scrieri, a unui articol.

Nu doresc a insirui nume cu o rezonanta considerabila in acest domeniu, doresc insa a face cunoscut faptul ca acesti oameni exista. Doresc totodata a convinge pe oricine ca a fi journalist nu inseamna a fi neinsemnat. Nici pe departe! In oricare domeniu, oamenii cauta sa se faca remarcati. Inteligenta traduce acest lucru prin multi factori ajutatori. Un factor fruntas in ordinea importantei ar fi acela de a face cu placere ceea ce-ti doresti. Astfel exista jurnalisti a caror munca este executata cu drag si dedicare – acestia sunt oamenii care pun tot ce au mai de pret in scrierile lor. Sunt oameni a caror apreciere, a caror importanta a crescut in timp. Sunt oameni care au castigat prin cuvinte increderea unei comunitati. Orice journalist isi castiga experienta si un anumit renume numai si numai prin propria munca, prin limbaj si atitudine.

E foarte important a sti sa potrivesti un subiect unei tematici. Jurnalistica te invata ca numarul paginii conteaza. Randul are si el importanta lui. Si nu in ultimul rand, cratima sau virgula sunt actorii principali pe scena oricarei publicatii. Si aici nu mai e vorba doar de pricepere. E vorba de a-ti cunoaste limba. In zilele noastre e aspru judecat cel ce nu stie a scrie corect si, pe buna dreptate, aruncat in ochii opiniei publice drept un agramat ce ocupa, printr-o eroare, roluri importante in societate.

In viata cotidiana, ne intalnim zilnic cu reclame, ziare, reviste. Nu sunt multi cei ce stiu munca din spatele unei astfel de publicatii. Si acesta e un lucru trist, dar totodata normal. Nu obisnuim a gandi la oamenii care au muncit asupra unui concept, nu gandim nici macar la ciclul realizat pentru ca acea revista sa ajunga in mainile noastre. Nu sunt multi cei ce au auzit forfota si agitatia unei redactii de ziar. Acolo sunt oamenii ce asigura un mers promt al fiecarei zilei. Aceia sunt oamenii care fac vestile noi sa circule repede, indiferent de pozitivitatea lor. O redactie e asemanata, in viziunea mea, unui stup de albine. E locul care imi creioneaza harnicia si graba oamenilor de a incepe si termina tot ceea ce isi propun. Intr-o redactie, timpul nu sta niciodata in loc iar subiectele zilei curente, nu mai sunt, de multe ori, reluate altadata.

A fi jurnalist inseamna a avea puterea de a intui ceea ce vor altii sa vada sau sa citeasca. E puterea de a-l face pe cititor partas la un eveniment, fiind ajutat doar de cuvinte si imagini.

Jurnalistii detin si informatii despre estetica. Orice articol, stire sau reportaj trebuie sa aibe frumusetea lui. Indiferent de aparitia lui (data, loc, publicatie), vizualul e cel ce ridica primele impresii. E important a cunoaste frumosul, a avea posibilitatea de a stabili un echilibru impecabil intre cuvinte si imagini.

Paul O`Neill, scriitor American, spunea: „Întotdeauna apucă cititorul de gât în primul paragraf, afundă-ţi degetele în beregata lui în cel de-al doilea şi ţintuieşte-l de perete până la ultimul rând”. Nu pot sa nu dau dreptate acestor vorbe! – E incredibil cat de important este sa mentii atentia cititorului asupra articolului tau. E o lupta pentru a demonstra ca esti bun. Jurnalistul e o constiinta lucida implicata in societate. El e omul care pune pe hartie tot cuprinsul unei zile, din punct de vedere al evenimentelor mondene. El culege informatiile, le analizeaza si verifica, urmand ca mai apoi, cu dibacie sa prezinte esenta, in formatul perfect si cat mai pe intelesul cititorului.

Jurnalistul e sau ar trebui negresit sa fie un om cinstit! El crede in datoria de a face ca adevarul, indiferent de fata lui, sa fie cunoscut. El lupta pentru a face dreptate, pentru a scoate oameni din mizerie sau pentru a improsca cu noroi pe cei ce, miseleste, graiesc fara a gandi. Intotdeauna ghidat dupa propriile valori, jurnalistul are voie sa critice. Asta nu e rautate. Critica in jurnalism e acceptata odata ce in spatele ei sunt prezenti ani buni de experienta si un talent aparte ce cunoaste adevaratul sens al cuvantului ‘perfectiune’.

In jurnalism e adesea vorba de tendinte. Ce e la moda e intotdeauna bine vazut. Jurnalistii au datoria de a inainta trendurile spre restul lumii. Ei fac de multe ori cunoscuta vocea criticilor sau designerilor vestimentari. Ei contureaza totodata imaginea a ceea ce e nou – daca aceasta e bine transmisa in ochii cititorilor, un intreg domeniu isi mentine activitatea la nivel ridicat (domeniul vestimentar, economie, politica, etc.).

Jurnalismul e o profesie fara granite. E acel “ceva” care te conecteaza la evenimentele lumii, care te pune la curent cu cele mai recente intamplari. E “micul dejun” al fiecarei dimineti – ocazia perfecta pentru a aduce o “felie” de lume in viata semenilor tai care devin astfel contemporani cu orice eveniment din orice colt al lumii, indiferent de coordonatele geografice ale acestuia.

Jurnalistul e responsabil. E o munca grea a putea tine un jurnal. E dificil sa gasesti in fiecare zi lucruri ce merita sa fie scrise sau spuse. Rabdarea e esentiala pentru a putea fi jurnalist. E usor sa faci un rezumat, dar incredibil de adevarat e ca, e mai greu ca apoi, sa faci rezumatul rezumatului. Atunci e vorba de lucrurile cu adevarat importante si, pierdut intr-o mare de idei, vei vedea ca toate iti par a fi importante in felul lor. E frumos sa vezi esenta palpabila a unui fapt si, fara cusur, sa te bucuri de rezultatul expunerii ei in cuvinte.

Jurnalismul are si dezavantajele si pericolele lui. E inspaimantator uneori ce chipuri malefice capata oamenii a caror dorinta de imbogatire nu mai poate fi tinuta in frau. Traim intr-o societate in care exista si o clasa mediocra, compusa cu success din oameni a caror comportamente te scarbesc, oameni care se umilesc pentru a dobandi putere. Acesti oameni ahtiati de puterea banului care, in fond, tot o hartie va ramane, sunt singurul pericol in fata jurnalistilor. Nu sunt priviti insa ca o spaima. Jurnalistii sunt cei ce roiesc in jurul unei lumi democratice, o lume in care, inevitabil, politicienii impun regulile lor, reguli dupa care este condusa omenirea. Ajungem la o lupta grozava de interese, o lupta de putere in care nu vreau sa subliniez decat ca adevarul se cumpara cu usurinta si se construieste, cu ziduri inalte si fortificate, avand in spate o publicitate “de fatada” pentru a nu strica pretioasa imagine a unor oameni incorecti cu ei insisi.

Pentru toate aceste motive, si ghidata de ceea ce simt si de modul meu de viata, port in suflet dorinta de a deveni jurnalist. Si, de ce nu, unul dintre cei mai buni si mai apreciati?