Cum
tot ce-i frumos nu dureaza mult, uite ca e gataaa. Cum ce e gata?!
Vacanta de vara, cea mai lunga si mai frumoasa, cea mai nebuna. A fost o
vacanta frumoasa! Am vazut munte, dar mai ales am vazut mare, am umblat
de nebuna prin fel de fel de locuri necunoscute cu persoane poate la
fel de... necunoscute, am petrecut pana dimineata de cate ori am avut
ocazia, am pierdut nopti cu prietene la barfe cafele si tutun. Din
punctul asta de vedere poate e un inceput, pentru ca or sa mai fie
de-astea, nu-mi fac griji! De cele mai multe ori, am avut de a face cu
nervii lu' tata, pentru ca e fenomenal si eu ii seman si imi place la
nebunie sa trec de bariera bunului simt in ceea ce-l priveste, si totusi
stiu ca gresesc! Daca imi spune sa ajung la ora 23:00, intotdeauna imi
pun intrebarea : "Oare ce-am sa patesc daca intarzii juma' de ora?!", si
uite asa de la jumatatea aia de ora se face una intreaga. Cand ajung
acasa, imi vine sa intru in pamant de rusine uneori si parca nu vreau sa
ii ies in cale sa incepem o dicutie interminabila, eventual sa il umplu
de nervi inainte de culcare. Imi trece adesea un gand prin minte, cum
ca pana dimineata, poate uita.. Dar de cele mai multe ori nu e asa - e
vorba si de norocul meu aici!
Si daca vara asta a fost asa, ma
gandesc ca vara viitoare va fi si mai si, si tot asa. O persoana cu mai
multi ani ca mine poate n-ar intelege ce zic eu aici, dar eu stiu cel
mai bine ca atunci cand gresesc am de a face cu tata si nu e tocmai
bine!
Un om solid, cu o privire agera pe care il respect si pe
care foaaaarte rar am curaj sa-l contrazic. E un domn bine si o inteleg
perfect pe mama. Imi aduc aminte ca atunci cand eram mica ii spuneam
mamei mele ca ma voi casatori cu tata! Acum parca mi-as dori un barbat
ca el. Nu vreau sa vad in el un tata - Dumnezeule!! - vreau sa-l vad cum
il vede mama acum pe el. E simplu si fericit, e hotarat si serios, mai
ales cand vine vorba de mine. Pentru ca ma iubeste si din prea multa
grija, e strict si imi cere mereu sa-l ascult.
Tind sa cred ca sunt un copil bun, adica n-am gresit prea mult ... pana acum!
Nu
ma lasa in orice anturaj, imi critica prietenii, imi zice mereu ca X nu
face bine ce face,in consecinta nu trebuie sa am vreo treaba cu el. E
trecut prin multe si nu vrea sa fac aceleasi greseli pe care le-a facut
el, ma invata de bine. Imi vrea binele si stiu asta. Si il admir! Pentru
ca a luptat de cand il stiu si inca face tot posibilul sa imi faca
toate poftele, sa nu-mi lipseasca nimic si sa ma stie ca sunt bine. Sunt fata lui!
Te iubesc, tati!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Îți place ceea ce ai citit? Aș vrea să știu opinia ta!