Ton... monoton

Am o stare monotona, ma simt aiurea si caut un motiv si ... nimic! Poate in subconstientul meu stiu ca vina este doar a mea, dar nu vreau deloc sa recunosc asta. Si stii de ce ?! Pentru ca mi-am dorit si imi doresc sa fiu fericita. Si pana acum n-am facut decat sa ma joc: cu altii, si mai ales cu mine insumi! Si stiam ca o sa vina momentul in care sa zic "stop!" pentru ca nu pot continua asa la nesfarsit. Daca ma intrebi acum ce-mi doresc... nu am sa stiu ce sa raspund mai intai: ori ca vreau sa dau timpul inapoi, ori ca vreau sa ma intorc la prima iubire, ori ca vreau sa ma eliberez de tot... si totusi din toate astea, toate par greu de obtinut dar ma gandesc ca daca imi doresc ceva din toata inima, am sa reusesc - exact ca in copilarie, cand aveam parte de tot ce-mi doream fara prea mult efort.

Casc ochii mari si imi dau seama ca in viata incepe sa-mi fie din ce in ce mai greu si ca incet, incet trebuie sa invat sa ma descurc singura! Incep temeri, prejudecati, certuri, false prietenii, incep multe de care singur trebuie sa stii sa te feresti.

Pe cuvantul meu ca acum imi doresc sa fiu din nou copil, sa n-am grija de nimic, ci din contra, sa aibe mama grija de mine, sa ma ocroteasca tatal meu si sa nu cunosc decat binele pe Pamant... Sa fie pace si armonie, sa iubesc pe toata lumea fara sa cer nimic in schimb, sa zambesc mai mereu, sa nu stiu cum e sa plangi. Si parca visez, pentru ca stiu ca nu-i posibil dar tind sa cred ca asa ar fi mai usor si mai bine, dar binele mi-l fac cu mana mea!

Trezeste-te, Larisa! Arata ca poti lupta singura si ca nu e nimeni sa te doboare... cu totii gresim, dar trebuie sa aratam ca avem vointa sa reparam raul facut.

E o perioada grea si ma macina un milion de ganduri... ma rog sa fie bine totul si sa am puterea sa trec eu peste. Eu sunt eu, si nimeni n-ar avea puterea sa ma schimbe - poate doar eu!