f a s h i o n .

 DA! E un subiect foarte mediatizat în rândul tinerelor din ziua de azi, începând cu 17 şi terminând cu X ani. Şi mie îmi place şi nu zic 'nu' niciodată unei serii rapide de shopping. Mi-e greu să refuz până şi un banal "looking". Mulţi oameni spun că nu are rost să te uiţi, dacă nu cheltuieşti nici măcar un leu. Păi tocmai... în cazul meu, orice clipă monotonă îşi găseşte alinarea prin magazine, se pierde printre rafturi şi umeraşe, printre preţuri care urcă până la cer şi printre mult aşteptatele reduceri. Dau un telefon, două şi trebuie să găsesc pe cineva care să fie la fel de dornic ca şi mine să-şi clătească ochii prin magazine. Pentru mine e o activitate extraordinar de plăcută, chiar şi relaxantă. 

 De cele mai multe ori, recunosc, mă amăgesc! Spun asta pentru că văd multe lucruri care-mi plac nespus de mult, nu îmi trebuiesc neapărat, dar mă cred în stare să fac loc în şifonier pentru absolut orice. 

 Şi fiecare obiect vestimentar nou achiziţionat îmi stârneşte un interes fantastic: încep să mă probez ca o nebună, să defilez în faţa oglinzii, să văd cu ce poate fi asortat, accesorizat. 

 Când răsfoiesc reviste, păţesc cam acelaşi lucru: zăresc o mulţime de ţinute, care purtate până şi pe stradă sunt adevărate eye-catchers. Îmi place! Îmi place să ştiu ce se poartă, dar totodată şi cu ce îmi şade mie bine. Şi astfel le îmbin. 

 Nu am un stil anume: depinde de starea în care mă aflu. Uneori îmi place să fiu elegantă, deşi asta nu implică neapărat o pereche de pantofi lăcuiţi cu toc de doisprezece. Elegant în mintea mea înseamnă până şi o simplă cămaşă, un pantalon negru sau alb (de ce nu?) până la glezna; cât despre culori, nu mă "arunc" în chestii ţipătoare la o ţinută elegantă. Poate doar o nuanţă aprinsă de roşu pe buze, care poate fi suficientă pentru a întoarce priviri. Îmi mai place la nebunie şi acel aer de mister, pe care l-aş împrumuta de la oricare din doamnele care îl poartă cu o graţie şi o fineţe desăvârşită. Parcă zăresc o reprezentantă a sexului frumos care poartă cu nonşalanţă părul picat peste jumătate de chip, chip pe care îl descoperă şi-l lasă admirat doar în faţa aparatelor de fotografiat, sau poate nici atunci... şi misterul rămâne! 

 Rare sunt zilele în care simt nevoia să mă "elegantez", cum spuneam. O ocazie specială, o cină în familie, până şi o ieşire nebună cu fetele într-o seară de weekend cere de la sine o astfel de prezenţă, mai cochetă. 

 În rest mă mulţumesc cu o ţinută simplistă şi de cele mai multe ori pun pe mine ce găsesc: o pereche de jeanşi rupţi / tociţi, un tricou larg, nişte balerini simpli sau imprimaţi ar defini pentru mine ţinuta ideală de zi cu zi. Şi părul prins aiurea, într-un semi-coc sau simplu, o coadă de cal, cât mai grăbit. Totuşi, cu stil! 

  

 Ha! Am zis cam multe despre acest subiect şi nu vreau să las greşita impresie cum că viaţa mea gravitează în jurul modei, pentru că nu e cazul - cel puţin deocamdată! - şi nici că oraşul înseamnă pentru mine doar drumul până la mall, dus-întors! 

  

 So... don't get so stressed when you get dressed, girls!